Ma ingrijoreaza din ce in ce mai mult existenta mea. Am impresia ca traiesc pt nimic. Dar ma consolez cu gandul ca nonexistenta mea iluzorie este pe de-antregul mult mai mica decat nonexistenta reala a celor care ma inconjoara. Femei cu boticul colorat in zeci de nuante, unghii "centrimetrice", rochite si fustite in culori tari, la fel de "centrimetrice", pantofii cu toc nelipsiti, gentile cat mai mari, toate astea ma fac sa ma simt o femeie diferita. Urasc lipsa de bun simt, urasc ipocrizia, urasc prostul gust. O pereche de jeans cu adidas si un tricou imi fac ziua mai frumoasa. Fara zorzonele, fara unghiute roz, fara ruj rosu, fara futite de 2 centrimetri..fara moda. Practic, asta se cere, asta se vinde. Oare nu stiu sa ma vand? Oare am o problema cu moda actuala? Da, am. Am, deoarece totul nu e decat marfa ieftina si de prost gust, ambalata mai frumos. Raportul de cerere-oferta e direct proportional cu cei care agreaza aceste lucruri. Ma lovesc zilnic de persoane frumos imbracate, stilate, elegante..dar daca incerc sa intru in mintea lor, realizez ca e goala. Din pacate, marfa proasta se vinde excelent. CUmparatorii sunt la fel de neexpresivi ca marfa cumparata. Barbati care intorc privirea dupa o domnisoara sumar imbracata in toiul zilei..pur si simplu ma dezgusta. Ma dezgusta lumea in care traiesc, unde s-a ajuns cu totul..de la cel mai mic fir de iarba, pana la felul de a gandii. Normalitatea e relativa, da. Ma gandesc serios daca nu snt eu anormala, daca eu sunt cea cu probleme. Dar, din nou..ma uit in jurul meu si vad acelasi probleme insirate mai sus.. Ma calmez..dar nu suficient cat sa nu imi para rau ca nu am cu cine discuta o astfel de problema.
Noi sa fim sanatosi, ca boala vine singura! (la fel si pitzipoancele si cocalarii)
