Așadar, combinația dintre predictibilitatea scăzută și impactul semnificativ face din Lebăda Neagră o mare enigmă, iar ideea cărții țintește orbirea noastră în privința aleatoriului. Observația lui Taleb mi se pare extraordinară când spune că atât oamenii de știință, cât și noi, oamenii simpli, avem tendința de a acorda importanță detaliilor și de a nu ne concentra asupra evenimentelor majore semnifcative. Adică, se întreabă autorul, de ce vedem cenții și nu dolarii? Sau, mai mult, de ce atunci când citim ziarul, „ne scade gradul de cunoaștere a lumii?”.
Viața este formată din cumularea efectelor unor șocuri semnificative. E suficient să ne gândim la viața personală, la alegerea școlii pe care am făcut-o, la întâlnirea partenerului și la alegerea profesiei, la eșecuri și trădări, la îmbogățirea sau sărăcirea bruscă. De câte ori a fost respectat un plan în toate treburile acestea? Așa încât, logica Lebedei Negre (care niciodată nu este așteptată) face astfel încât, ceea ce nu știm să fie mult mai important decât ceea ce știm. Lebăda Neagră nu poate fi niciodată un eveniment obiectiv – aceasta ar fi o greșeală de interpretare și de înțelegere a teoriei lui Taleb. Un exemplu relevant este că tragedia de la 11 septembrie 2001 a fost o Lebădă Neagră pentru victime, dar sub niciun chip nu o putem numi la fel pentru cei care au pus totul la cale.
Acordând importanță faptelor minore și detaliilor, pierdem abilitatea de a ne instrui privirea să vadă evenimentele majore, ansamblul, fenomenul care se creează prin asamblarea celor mici.